Să aştepţi şi să taci – ciudate recomandări pentru vremurile în care trăim…
Să aştepţi ? Pe cine, pentru ce şi de ce ? Când totul pare a depinde numai de tine…
Să taci ? De ce, pentru cine şi de ce ? Când comunicarea pare a fi un ingredient esenţial al reuşitei în viaţă…
Cu ajutorul – parcă e altceva. Ne ” cade bine ” când în momentele noastre de neputinţă, de nevoie, cineva intervine pentru a ne susţine, pentru a ne salva…Altcumva, ne place să credem că…putem, că ne descurcăm singuri…
Să aştepţi însă ajutorul de la Dumnezeu, acum, când omul poate atâtea, e prea mult. De fapt e prea multă naivitate, e prea multă credulitate. Şi de ce tocmai de la Dumnezeu ? De ce nu din partea oamenilor puternici, înţelepţi ?
Să schimbăm însă perspectiva.
Aşteptarea – mai ales aşteptarea cu smerenie, declanşează meditaţia, declanşează analiza trecutului, a prezentului şi de ce nu, chiar şi a posibilului viitor…
Aşteptarea – determină auto-analiza gândurilor, a simţirilor inimii, a deciziilor şi a comportamentelor.
Aşteptarea – ordonează, prioritizează, reordonează, reprioritizează…
Aşteptarea – îţi devoalează limitele şi starea…
Aşteptarea – îţi poate arăta Calea sau te poate readuce pe ea…
Tăcerea – opreşte consumul de energie ; iar economia astfel făcută, poate fi redirecţionată, poate fi folosită de regulă, pentru interiorul nostru şi pentru verticala acestuia…
Tăcerea – permite revederea trecutului ; de data aceasta, oarecum liniştiţi şi sinceri…
Tăcerea – poate aduce sănătosul plâns…
Tăcerea – îţi dă posibilitatea să observi cele ignorate sau uitate…
Nevoia de ajutor – este una dintre certitudinile vieţii şi dovada că timpul trece…
Nevoia de ajutor – scoate în evidenţă dependenţele noastre ; şi poate scoate în acelaşi timp în evidenţă şi bolile noastre…
Nevoia de ajutor – indică nu de puţine ori rătacirile noastre…
Nevoia de ajutor – smereşte şi înalţă…înalţă şi smereşte…
De ce de la Dumnezeu ?
Pentru că la El este toată înţelepciunea şi toată priceperea ; El ştie, vede şi poate totul ; omul nu.
Dacă înţelepciunea, priceperea şi puterea oamenilor ar fi îndeajuns, nu ar mai fi, şi nu am mai avea probleme, nu am mai avea nevoie de ajutor… ; am avea doar soluţii…Deocamdată probleme sunt, iar întrebările nu contenesc a ne presa. Omul, nu ştie şi nu poate totul…
” Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului. „
( Plângerile lui Ieremia capitolul 3 versetul 26 )